Intr-o zi, acum un an, am vazut la bratul Luminitei o traista tare simpatica, alba, care avea pe ea desenat un catel ca cel de sus. Pentru ca nu puteam sa-i confisc “sacosa”, am decis sa-mi confectionez singura una, aproximativ identica. Asa ca am luat una bucata traista din dotare (in cazul meu una galben-crem), am dat o fuga pana la mercerie si am achizitionat cateva bobine cu ata colorata (negru, albastru, roz, verde si galben) si m-am apucat de treaba.
Primul pas: Cu creionul pe hartie, o papusa am desenat… Ups, hihihihi, asa cuna cantecelul… Eu m-am apucat sa creionez fix catelul de pe plasa Luminitei. Daca nu le aveti cu desenatul, va vand un secret: puteti lua un sablon, un desen, de pe o coala de hartie si o puneti in interiorul plasei. Apoi, cu putina atentie, copiati conturul. 
Pasul doi: Cu putina rabdare, utilizand “pasul inapoi”, sau oricare alt tip de cusatura, am insailat practic conturul pe care abia ce il facusem. Pentru a anima si mai mult catelusul, am cusut anumite zone cu alte culori.
Gata! Nu mi-a luat mai mult de 30 min ca sa am de acum incolo un paznic de nadejde. Ham-ham! 
13 December 2008 ora 9:48 pm
Athos a vazut-o?A mîrîit la desenul de pe sacosa?
Lasand gluma la o parte,iata inca o idee pentru care te felicit!!!
13 December 2008 ora 9:59 pm
@ Viorica – Hehehehe, Athos a vazut-o si a adulmecat-o mult timp. Asa face cam cu tot ce avem. Probabil vrea sa ne retina cat mai bine mirosul!
13 December 2008 ora 10:02 pm
hahaha!superb buldogul tau francez!acum cu tot cu originalul care sper sa aterizeze la tine intr-un tarziu,o sa ai doua!ce te faci?:-)sa le porzti sanatoasa!
13 December 2008 ora 11:27 pm
@ Lumi – Hehehehe, vezi? Asta era surpriza pe care ti-am zis ca o am pentru tine! Merci.
14 December 2008 ora 12:00 pm
treaba la mine ar fi fost mai simpla si spuneam, ce ar fi sa imi dai mie poseta sau sa facem un schimb! imi aduc aminte, ca pe vremuri a venit la timisoara o prietena din bucuresti, care avea o poseta traznet, neagra cu un ac imens de siguranta. Eram la o cofetarie, cind i-am spus, ca nu am somn din cauza posetei ei! a spus pe loc, e a ta! nu a avut rabdare pina sa ajungem acasa, locuia la noi, a scos tot ce avea in o punga de nylon si mi-a dat poseta!!! risul era cind ii vedeam in punga lucrurile dar nu ii pasa. Ca nu a vrut sa ia poseta mea! sa nu uit sa adaug, era pe vremea aia o cintareata cunoscuta si prietena de atunci a lui richard oschanitzki!nu mai spun, ce a spus el, cind am aparut la intilnirea cu el, ea cu punga in mina!! deci, catalina, ai sa ai mare noroc, daca iti mai ramin in primavara lucruri in dulap!!!
14 December 2008 ora 12:05 pm
Hi, hi, originalul e la mine, o sa ajunca la tine, Cata, probabil de Craciun…
Felicitari pentru toate creatiile tale!
14 December 2008 ora 1:05 pm
@ Vergi – A face o bucurie cuiva fara a cere ceva in schimb este un gest nobil de care eu nu-s straina!
Daca mai ai poseta in cauza, fa-i o poza si pune-o pe blog alaturi de poveste. Daca prietena ta intra pe blogul tau si o vede se va bucura iar ca in ziua aceea de la cofetarie!
@ Cris – Multumesc mult Cris pentru aprecieri. Abia astept sa ne revedem de Craciun, mai ales ca este primul an in care Mosu vine la Ana!
14 December 2008 ora 6:38 pm
Super dragutz modelul!
14 December 2008 ora 8:08 pm
@ Genius – Merci!